Cândva un gând rătăcitor
Ce se numea "iubire"
A poposit în viața mea
Și te-a adus pe tine.

Cu zeii cei olimpieni
Te-asemuiam atunci
Și tu mă alintai cândva
Cu sărutări prea dulci.

Cândva natura avea viață
Și tot în jurul meu sclipea,
Tu alungai cu vorba ta semeață
Tot ce e rău și orice piază-rea.

Cândva credeam în tine
Și tu erai al meu,
Dar vraja cea frumoasă
S-a destrămat și-i tare greu.

Cândva lumea era a noastră
Și viața nu-mi părea atât de grea,
Însă tu ai plecat
Uitând dragostea mea.

Cândva un soare cald și bun
Își arunca lumina și în viața mea,
Dar ai plecat lăsând pustiu și rece
Locul iubirii și pe iubita ta.

Acum în viața mea
Nu mai există soare,
Totul e trist și cenușiu...
Voi supravietui eu,oare?