Visul meu, inexorabila vointa.
Amintit printre plete si fum
Provocat de microfoane si
Minciuni adevarate-valabile,
Ale damnatilor actori.
Mereu cer acordul,
Sprijin si mila
Celor din jur

Asa m-am hotarat
Sa le cer mana
In a ma casatori
Cu aspiratiile personale.
Noaptea a trecut greu,
Fara vreun semn.
Mincinosi adevarati-valabili
Ai bisericii Adami

Tarziu, in frig si vant,
Imi aplec atentia
Pe vechiul ecran.
Acelasi document,
Bucatarie de sentimente
Teatru cu finite-cuvinte
Tastate pe carti de jurnal.

Primesc binecuvantarea
De la un mincinos neadevarat-valabil.
Acum pot
Sa-mi aranjez voalul.
Circumspect sa ma feresc de spirite rele
Si apoi, de emotie,
O sa-mi croiesc rochia
E ghinion…
Deja vad cum,
Intr-o maniera diafana
Sunt parasita
“Mi-a dat papucii!”