desculti copacii par copii ai strazi
cerand indurare cerului intr-un chip absolut dezolant
retezate bratele lor inca isi mai leagana ocrotitor frunzele
seva le mai curge inca prin vene.


inca mai vezi cuiburi in ram,
copacii insisi triluri mai respira
gandul la ultimele anotimpuri le umezeste fruntile.

ochii le sunt scosi barbar din orbite
dar ei continua sa vada , sa simta , sa geama.
indurare spun oamenilor
nu ne vindeti pe treizeci de arginti.


nimic mai trist decat sa le auzi padurilor ultima respiratie
scrasnetele copacilor troznind sub lovitura topoarelor
drujbele, flamande lupoaice hacuind arbori
lacrimi de roua spaland tulpinile intinse
inimi care inca mai bat puse la uscat.


copacii au pornit-o azi desculti prin zapezi
camesile-n zdrente umplu pamantul
convoaiele mortuare lasa in urma radacinile insangerate in bocanci de lut.


nu-i suflet sa vada.