Bătrâni și tineri,
Toți stângaci,
Nu încă unii
Iar ceilalți nu mai,
Și-n sâmburul din care mă desfaci,
Un biet adult se înmulțește. Vai,

Ce jalnic fragmentați
Și fără miez,
Timpi depărtați egal de mine!
O, Doamne spune-mi unde să m-așez
Când toate vârstele îmi sunt străine
Și în zadar
Copilul care sunt
Caută speriat un timp cărunt
Sau chiar,
Mergând cu visul mai departe,
O cât mai luminoasă moarte...

Dar nu găsește disperat decât
O nemurire-n care i-e urât.

Soarele de apoi (2000)