acum pot dormi mihai suntem deja manuscrise
păstrez mirosul cărții în inimă
tu trăiește și mâine
pentru o biserică treizeci de copaci un copil
și neîntâmplările timpului

te aud râzând și e bine
semnul meu de carte se așează neîndoit
pot citi iar și iar ești demult plâns

de aceea îți spun pentru tine eu nu voi plânge
vreodată
cobor mereu fruntea și înalț
o rugă să mă asculte copiii Domnului
în fiecare seară la șase

tu știi cum iubesc eu duminicile
și ai rămas pentru sâmbăta de sus
luând o mână de viață
pentru încă un jurnal apocrif

acum te pot îmbrățișa în paisprezece septembrie
fără teama că nu voi mai găsi liftul
pentru al treilea cer

când vei simți iasomie amintește-ți cum
râdeau copacii
cuprinși de promoroacă