Spune-mi spre seară te iubesc. Odată
Cum nu mi-ai spus de când te am în sânge.
Nu vezi că-s trist și răsuflarea-mi plânge
Sub coapsa ta în chinuri frământată ?

Toarnă cuvântu-n mierea ce se strânge
În cupa tainei îndelung păstrată,
Ca să-mi cuminec clipa alinată
Cu azima ce între noi se frânge.

În timp ce ruga n-a sfințit havuze,
Din degete s-au revărsat povești
Și-n peșteră, umbros lăcaș de muze,

Mi-am așezat hotarele domnești.
N-ai împlinit un zbucium scris pe buze.
Mi-ai arătat cu trupul că iubești.


19 ianuarie 2005