ridică-ți brațele până la cer,
coboară-mă dintre stele –
m-au amețit de-atâta strălucire...
și-adu-mă lin... aici...
fii pasăre albastră, aripi,
care să nu mă piardă în înalt;
doar noi și cerul,
liniștea
ne-nvăluie în sânge,
căldură din lumina
ochilor tăi
arzând blând,
secunda ce nu vrea să treacă,
ca un vis...
îmi ridic brațele până la cer
și te cobor dintre stele...
suntem doar noi... aici...