la buzele mării am învățat să sărut

și totul în jur a rămas amuțit un minut

m-am învârtit pe călcâie

până când picioarele mi-au luat foc

dorințe, dorințe

ce nu voiau nicicum să dispară

fugeai, fugeam cu Soarele-n zenit

gelos, Pământul și mai cu zor s-a rotit

să nu ne vadă, în plină zi, regăsirea

desenam inimi pe toate urmele

mesaje, pasaje, vestale, piedestale

le săgetam și sângele curgea-n pocale

mă îmbătam ca musca de oțet, agale

pașii îmi sfârâiau pe nisipul fierbinte

făceam doi metri înapoi și unul înainte

corpul meu întreg parcă era o torță

dar mă ținea pe loc nemaivăzuta forță

întindeam degetele ca un balaur cu zece capete

Soarele, nepăsător

începea spre alte ținuturi să scapete

---

îmi doresc să ne mai întâlnim o dată

așa cum merităm

și cum visăm:

la buzele mării am învățat să sărut

chiar acum voi da Pământul

înapoi un minut