***


bat clopotele și îți încarcă auzul
un timp nu auzi decât clopotele

pe urmă bat tunurile și îți încarcă auzul
un timp nu mai auzi decât tunurile
și vezi clopotele

bate și pacea de pe urmă și îți încarcă auzul
un timp nu auzi decât pacea de pe urmă
și vezi tunurile
de sub un clopot

nu-ți mai rămâne decât să aștepți
să vină careva până nu se termină aerul
să ridice puțin clopotul
și să-ți spună
ieși că bat clopotele

și astfel te-ntorci în locuințele absenței
pocnetul buzelor prin orașul în ceață
de sub un clopot
vorbește cu marea
pocnetul buzelor ca o alergare de
copii desculți pe o piatră de ciment

mă-ntorc mă aud cu tunul la tâmplă
absența încearcă marea cu sânul
mă-ntorc în locuințele ei goale
ca sub un clopot
unde nu mă așteaptă decât
firele cu plumb ale păianjenilor
într-un precar echilibru
ce-mi încarcă auzul