Iar plîng, dar în zadar...
Căci nu trăiesc, nu pot
Nu aparțin vieții măcar
Nici mie – ea, deloc...
Nu am trăit nicicînd...
Totul a fost doar teatru,
Tot ce-am făcut a fost în vînt-
Mă doare-amarnic faptul...
De ce nu mor atunci cînd vreau,
Ci doar atunci cînd va vrea lumea?
Cu viața mea, alții, ce au?
Ce vor să-mi facă, spune-mi?
Am dreptul să mă sinucid!
Și altor ce le pasă?
Acum sunt un banal nimic,
Dar ei în pace nu mă lasă!
Secunda care sunt acum
Se destramă-n cuvintele tale
Și dacă n-am o istorie, cum
Aș putea să îți stau în cale?
Aș vrea să mor acum, în noapte
La felinarul pîlpîind,
Aș vrea să îmi vorbești în șoapte
Atunci cînd voi muri zîmbind...