Un fulg de nea atinge strada murdară,
Încă un înger a căzut,
Nu știu de ce... din mândrie probabil;
Apoi se transformă în gheață
(Dacă nu a fost deja topit
În mâinile de iad ale vreunui copil)
Pentru imunitate în lume dusmană;
Trec zile, dar supravietuiește
La limita tălpilor atâtor picioare puternice
Ce dinadins freacă fervent, umilitor.
Dupa o vreme, însă, picioarele se risipesc
Lăsând loc de vedere spre cer
Unde un Soare bate ca o amintire
A măreției unui vis din trecut;
Strălucirea nu poate fi ignorată
Și gloria insultată, dupa atâtea întâmplari
Spre realizarea pierderii suferite.
Irezistila chemare de lumină
E imposibil de respins.
Cu bucurie și înnoire pe veci
Se ridică gheața topită de căldura
Spre glasul care spune "Vino! Te primesc înapoi!".