Cuvântul Cuvintelor

Am încercat mereu să găsesc acel Cuvânt
Ce va putea cuprinde-n el întreaga viață…
L-am văzut odată… pe aripi de vânt
Adânc ascuns în inima-mi de gheață.

L-am văzut în piramidele Egiptului, pe Nil,
L-am simțit în urmele istoriei tăcute…
L-am ascultat la vechea placă de vinil…
Dar azi, n-are cin’ să-l asculte.

L-am văzut în brațele Statuii Libertății,
Veghind asupra largului ocean,
Pătând cu sânge cărțile dreptății,
Curgând clipă de clipă, an de an.

I-am auzit pasul greu pe Zidul Chinezesc,
Lăsând în urmă vechi civilizații…
Lăsând în urmă neamul omenesc,
Purtând în suflet glasul fiecărei nații.

Cascada ÃŽngerilor ‘l-are ca stăpân,
De-acolo-mpărățește peste tot pământul,
Și-am fost la el, să-l pot vedea, să-i spun…
Dar nici acolo n-am găsit Cuvântul.

I-am auzit pe marinari vorbind de el,
Și l-am văzut și eu hoinar prin insule pustii…
Ca un pirat ce n-are-n viață nici țel,
Ci-i doar un personaj de basm pentru copii.

Am auzit că s-a arătat la Voroneț,
Și s-a făcut adânc albastru…
O amintire-n veci fără de preț
Ce plânge-n noapte-asemeni unui astru.

Și-am fost și eu să văd minunea,
Și am văzut și eu Cuvântul…
Era din el doar amintirea,
Pe care o șterge-n taină timpul.

…S-a arătat în fiecare È›ară, ‘n fiecare casă,
Doar eu încă îl caut colindând prin lume.
O veÈ™nicie poa’ să-mi ia… nu-mi pasă…
Unde îmi voi găsi colindul…
Cine-mi poate spune…

Am auzit că e iubire,
Cuvântul, sufletul visului meu…
Am auzit că-i fericire…
Un ÃŽnger drag Lui Dumnezeu.

15 Ianuarie 2002