Să nu m-aștepți să revin iară`,
Să-ți mângâi sufletul de gheață,
Căci n-am să bat a doua oară
La ușa ce mi s-a închis în față.

N-am să-ți caut chipul irascibil,
N-am să îți mai laud frumusețea,
Voi rămâne tandru și sensibil,
Căci din viață face parte și tristețea.

Aș fi vrut ca ochii tăi de ciocolată
Să îi pot descrie în poeme,
Însă fiind târziu de-acum încolo niciodată,
Fii convinsă, glasul meu n-o să te cheme.

Aș fi vrut măcar să terminăm frumos,
Amintirea dulce să ne fie,
Dar ne-am rătăcit și ce folos?
Știm și noi oricum, clipa-i tîrzie.