Șoldurile frunzelor mă cheamă-n cărare
să le ating cu papilele gustative ale respirației,
ce frumos se poate face dragoste toamna,
chiar cu riscul debordării în pruncii creației!

Se poate ofta nestingherit până-n trunchi,
se pot face valuri cu un cui de neliniște,
bătut așa cu insistența privirii, până-n adânc
se poate îngălbeni și o miriște.

Se poate dezbrăca în subconștient
și se poate îmbrăca o conștiință de plantă
și cu bunul simț al mișcărilor încetese poate ruginii,
când pe o parte, când pe cealaltă.