ei / vorbesc agasant despre primăvară
uneori mai bat din picior
ochiul meu se dilată
cineva îmi scurmă prin gânduri
același galop
poate ar trebui să fulgere câteodată

îmi strunesc tâmplele în palme
sedată cu o realitate
cer frânghii plumbuite pentru vis
sau doar un antreu pentru noapte
o altă capcană
poate ar trebui să plouă

*
de parcă mă primenesc pentru miez
nuanțez pupilele cu un strat de melancolie
înghit furnici crescute în resturi de emoții
se mai încălzește
cineva tace
rămân un funicular ce-ți poartă tristețile
mă legăn și mă rog încetișor
pentru un dus fără întoarcere


*
ei / doar vorbesc
teama de instinctul de corb mă face
mă face să caut adăpost într-o iluzie de dragoste
tresar controlat
ascult cum se târâie strigătul
încă un ucigaș izbăvind amintiri

poate că nu învățăm decât un ultim tango al zăpezii
înainte de apa dintâi.