Au obosit pasarile
in fum de magneziu
in amurgul ilustru
ce stele-l pateaza.
Amortite ganduri `m-inec.
Inorogul pe alta limba-mi necheaza
cum eu in lumi transversale petrec.
Imi spune cum nu-mi mai esti treaza
in desertul ce n`inunda-n secret
pana si ziua ceea
ce ne era oaza.
Si eu,
inca un senin
mai astept.