Prin portile auri ale gradinii,
Ce suflete pierdute ingradeste,
Cand zorii noptii incep sa se mijeasca,
O ultima raza mai patrunde prin zabrele.
Pe piatra unui copil ucis se joaca
Inainte de a lasa intunericul sa cuprinda.
Pe aripile vantului de seara, deasupra tuturor
Ingerul vine ranit dupa ce a vazut lumea.
Intre pietre se aseaza obosit si mohorat
De ce a vazut si ce a-ndurat printre oamani;
Aripile ii pica firave mangaind pamantul
Odata puternice, acum sleite de seva puterii.
A fost in zadar incercarea de mantuire;
Din ochi si-a pierdut lumina vietii.
Si-acolo intre morminte piatra s-a facut
Veghiind asupra lor, lucind in noapte.