Chiar dacă totul este ca un joc,
Iar călăuză-ți este Dumnezeu,
ÃŽn drumul aspru-al carelor de foc,
Și tu poți fi și poate voi fi eu.

ÃŽn zile ce renasc cu mii de fraze,
Ciorchini de vorbe rămîn nerostite,
Se duc în largul căilor barcaze,
Cu legănarea zilelor mințite.

Trecut-prezent, cioplit între vitralii
De caravane întețind nisipuri,
Armate de strigoi la funeralii,
Plutoane de geniști vînzînd chibrituri.

Ești ca o călătoare printre frunți,
Ninsori ca de cenușă-ți iau vederea,
Iar înlăuntrul tău bastarzi flămînzi,
Îți readuce timpul și puterea.