s-atatzia morti in tot orasul
si-l bantuie-i mananca viatza
atatzia mortzi cu ochi de gheatza
ce bantuie orasul.



raceala si stranut si ceatza
sunt oamenii cuprinsi de greatza
mi-e totul numai o prostie
si moarte...si tu viatza!



mi-e suflul racnet si suspin,
apusu-i rece si-nrosit;
rasari acuma linistit
al vietzii noastre crud destin.



de ce te nasti doar ca sa mori
petala neagra de artzar?
de ce renasti sa mori din nou
pribeag lipsit de har?



aiurea-i totul, e nonsens
dulceag venin al mortzii mele;
se aude stins, in departari
un dangat gors de clopot mort...