Omoară-mă,
Caci pașii tăi pe inima mea-s
Infiniți.
tăcerea absurdă inundă zenitul
și verdele ochilor tăi e nociv
cînd se revarsă in creier deposedat de simțuri.
O piatră e cuvîntul tău pe
filele mele,
Mormînt-secunda
Ce-a durat disperarea.
Tangența privirilor noastre
E mai periculoasă decît
Discordia zeilor...
Mai bine,
Omoară-mă...