una din zilele alea
crizate puseu acut de mizantropie
când îți vine să pui mâna pe un kalashnikov
și să razi totul
în jur înjur

n-o fac decât din an în paște și azi
e paștele cailor îmi curge în vine niagara
dată-n clocot habar n-am
de ce probabil m-am trezit cu vedere la saltea
azi cred că îmi crește salariul
și probabil mă și căsătoresc și tot azi
probabil o prietenă bună o să mănânce ciorbă
de roșii sau o alta își plătește și banca restantă
prima pe dreapta în parcul tineretului

banal banal gânduri banale cuvinte banale prin cap îmi trec
doar fragmente de cuvinte și un glonț de calibru doișpe
ca într-un banc prost de acu’ ceva vreme când
mai credeam că râsul vindecă rutina ruina
retina
panaceu universal

am bătături direct pe suflet și riduri
la tălpile cu care calc
printre fraze peste fraze prin fraze prinpesteprintre
motoare
mase maxime autorizate
nervii unuia
ai altuia
autorizații de zâmbet și licențe de respirație
mestecând clipele și amestecând lozurile
necâștigătoate poate la următoarea extragere
iese un ceva din ceva în afară de

puncte puncte