O rază de lumină ai fost în a mea viață,
Lămâia mea cea dulce ce-mi taie orice greață
Un clin de portocală acum ai devenit,
Amar și mic, nesincer, nu merită privit.

Împreun-am face totul, chiar tot ce îți dorești
Vei ști tu oare cum e, continuu să iubești?
Să ai o-nflăcărare în sufletu-ți pustiu
Vidat de toate cele, dar eu în el să fiu.

Oare sunt eu egoist că-n minte te tot am?
Că-n gânduri mereu mi-ești când tot privesc pe geam?
De ce nu simți ca mine, ferice tot să fii,
Să nu te afunzi într-una în gânduri prea pustii?

Nu știu dacă o șansă, frumoaso, tu mi-ai da
Gândește-te la mine, la când ai fost a mea
Și mintea-ți luminată să te facă să-mi zici
Că a mea fericire tu nu ai să o strici

De ce nu vii la mine, cu fața luminoasă
Să strigi în gura mare că-n minte mă tot ai?
Că nu e întâmplare că lângă mine stai..
Că-ntr-una ți-a fost frică, că-ntr-una te-ai gândit
Credeai că fără tine, eu tot sunt fericit..

Te rog dă-mi o soluție, alegerea s-o faci
Să vii în fața mea și-n negru să te îmbraci
Căci negrul este, știi, culoarea-mi preferată
Ce scoate-n evidență surâsul dintr-o fată

O prezență feminină ce e-mbrăcată-n negru
În stânga cu o floare și-n dreapta cu un sceptru
Zâmbind ușor la lună, cu ochii mici și negri,
Zâmbind superb la mine, aflându-ne-ntre cedri...

Refulat am fost cândva, nu demult, dar mi-a trecut
Oh ce gânduri mult prea rele, eu în minte am avut
Eu prea sadic tot gândeam și retoric reflectam
Refulând în mine însumi la tot ce eu nu aveam.î