m-am coborât din pat
picioarele au atins dușumeaua rece și umedă
e...noapte încă
fantomele-mi ies din pereții inimii
împroșcând lacrimi
ferestrele se izbesc de perete scrâșnind
vântul și ploaia
se țin de mâini într-un carusel uriaș
zgârâind copacii
neputința-mi urlă singură vopsindu-mi vederea
în întuneric
ce coșmar e ăsta care mă ține de glezne
îngropându-mă în mine?
vreau măcar o cruce cu ramuri de iasomie
și mireasmă de dimineață