Scuipă-mi, Doamne, sămânță în palmă
chiar dacă ești femeie
Și suflă-mi peste gură
mai ales dacă ai făcut dragoste
Și prinde-mă în brațe ca pe un fluture moale
gata să dospească eternitate.
Dă-mi întâia lege pe care ai scris-o
și-apoi ai rupt-o rușinat de propria-ți putere,
Cere-mi în schimb primul sărut
ori prima poezie gângurită către adolescenta pudoare,
Ascunde-te printre ruine
și am să te caut necontenit prin troleibuze și tramvaie,
Răpește-mă în tine
iar ei or să mă caute, în zadar, printre oameni.
Smulge-mă membru cu membru
iar sângele meu să-l despici din calea cuvintelor
Și lasă-mi doar speranța că ești o mamă ce iartă,
ce plânge, ce zâmbește, când copiii tăi
se joacă de-a viața pe afară

Sau uită-Mă....