zilierii poeziei știu că nu pot fi dați afară
pentru indisciplină
pentru lipsa lor de avânt
directorii trusturilor autohtone de poezie tolerează mediocritatea
mâna de lucru ieftină e primordială

fluturașii de salariu au devorat verzele
viermii de mătase au transformat în bălării frunzele de dud
statul nu compensează agricultorii fără asigurare
unica sursă de venit din care vor trăi peste iarnă
este salariul nevestelor textiliste

dracii sunt blondele acestea cu buze strugurii
dracii sunt berea blondă din halbe
dracii sunt apa oxigenată din maternități
gurile de canal pe care se duc
micile agoniseli ale prostituatelor otrăvite cu aracet

cum te-ar putea? înțelege amorașii urbani urinând Letter/A4
când ei n-au văzut decât stații de tramvai
și puburi cu biliard
pândarii aceștia cu locuințele lor fără mansardă și fără beci
ca niște covergi între lanuri de veac
și sperietori de crăciun

izbesc stâlpii tecătorii mă cred
un pianist nebun fără frac
inoportunate ciorile cad de pe acordaj și rămân înfipte în cioc
de la depărtare
de foarte departe ai crede
că dumnezeu e un columbofil căruia porumbeii i-au întors spatele

tarabagii de smirnă
tarabagii de aur
tarabagii de tămâie
dăruiesc de fapt mărgele de sticlă și cioburi de oglinzi
reconversia profesională îl va transfigura pe fiecare dintre noi
în dulgher de grinzi
de care ne vom spânzura vânzându-ne

vor crește pe mormintele noastre cartofi
frunze de brusture sub care porcii vor dormi satisfăcuți
vouă vă scriu fetuși bețivi fetuși necunoscuți
îmbătați cu lichidul din mamă