Cînd am înțeles ce fel de om ești
M-am gîndit că nu ești pentru mine.
Cum aș fi vrut eu ca tu să mă iubești
Tu n-ai putea s-o faci; o sștiu prea bine.

Sunt, poate, vinovată pentru toate,
Da tu ești cauza greșelilor murdare.
Nu te condamn, însă o spun cu voluptate
Că nu te mai iubesc și rău nu-mi pare.

Că te-am iubit a fost tot o greșeală,
Da te-am uitat și-mi pare bine.
N-ai meritat atîta oboseală
Și nu mai vreau să știu de tine.