o vreme în care toate ceasurile se vor opri deodată
fix la secundă neapărat în tăciunele zilei ce mistuie nemilos zarzărul și feriga mărul și gutuiul salcia și iarba grâul ce tresaltă în om-
Tu femeie cu pruncul ținut în așternutul acestei vieți încotro?
Ce-i spui fetiței tale care mâine va naște deșteptătorul?
Așa azi așa poate mâine creionul din ce în ce mai tocit pe care Domnul îl ține în mână va desena alt pământ
Te mai întreb pe tine Femeie cum vei rândui diminețile și mai ales înspre ce răsărit de vreme ce bărbatul iată obosit de drumul căutărilor va sparge nuca va da frâu liber păsării din care doar aripile trag clopotul cel mare în biserica surdului
Am căutat în cămară văd că vinul ține degetul unei distanțe în butoiul din fag de stejar acela din care doar inima are vechime are sunet are bătăie lungă și aspră inima pe care doar moartea celuilalt o strânge în Timp
a sosi vremea în care ceasurile toate vor deveni cântec unul tăcut bun pentru casele mari în care covoarele persane oglinzile vechi apa și pozele se vor vinde la preț de nimic dar ce este nimicul?

Pe marginea drumului un înger trage la coasă iarbă înaltă din om
În inima mea cosașul tu ești