domnul f n-ar iubi-o în seara aceea ploioasă
și ce dacă
ea purta rochia de mătase albă luna era în ultimul pătrar
abia atingea cu pleoapele lungul șir
mirările
concertul
anais dansând pe vârfuri

ei cresc pe dinăuntru legați cu o frânghie roșie
doi cerșetori prin livezile de măr
anais închide ochii
patruzeci de minute să n-aștepți va fi drum de tăcere

a doua oară
vino și binecuvântează pruncii cu numele tău de apă
în anul maimuței de pământ sau orice uimire ai fi
oprește visul aici la kilometrul patru
sub piele

tremurând

dozez fiecare hohot din locul acesta mă strecor
în beție ca-ntr-un zid

aveam patru ani când l-au ucis pe yin
îmi urăsc tatăl simultan atingerii tale

ai cămașa boțită mi-e de-ajuns
noaptea asta citim michel tournier

domnule f
iarna-mi aprind lumânări pe gleznă și port paltoane lungi
m-am născut cu surâsul fetei-cu-trei-nume pe umăr





Timișoara albă printre cuvinte.