Te-a plictisit poezia mea
Și te-ai dus să te înveșmântezi în raze
Te văd cum te îndepărtezi străvezie
Și niciodată tristă, luminând încăperea
Cu umbra ta aurie

Aștept tăcut la masa de scris
Căci știu că tristețea și despărțirea sunt un joc
Supărarea ori plictiseala un zâmbet

Și când vei dispărea voi așterne
Cuvinte triste de dragoste pe hârtie
Înainte de a-mi acoperi ochii râzând
Alungându-mi melancolia