la umbra dorului
vreme de nouă ani de lacrimi
pompierii
urcă tunelul destinului
pregătiți
în valuri de foc și nenoroc

sufletul
le-a părăsit călăuza în
bezna deșertului
roata morganei
peste trupuri lasă victime
femeia
ca o ploaie
stoarce nori la poala
răsăritului
întunecat
de dor

doar Rommel ca o vulpe
a învrăjbit
neuitarea