În fiecare noapte mă lupt cu coșmaruri;
O să caftesc și îngerii dacă se-ating de tine!
Îi sparg chipul și asemănarea cu noi
Celui de la etaj care susține că te iubește.
Înțelege că sunt dispusă să fac orice
Doar ca să nu mai plângi pentru mine.
Sunt puternică și pot să te apăr singură.
Nu, nu-mi datorezi nimic. Cu asta mă ocup:
Lipesc aripi, bandajez suflete, scuip puls,
Înlocuiesc căcatul cu miere de salcâm...
Pentru ce? Doar pentru un zâmbet de-al tău.
Nu mai ai așa ceva? Atunci plec în noapte.
Am o singură rugăminte care mă arde:
Să mă strigi când plouă. Doar eu am umbrela ta.