Nu face așa decât dacă ești sadic,
Ești laș și suferi într-un mod plăcut...
Dar te-obosește acest gând tăcut,
în lupta ta sterilă. Cam trist, dar nu e tragic.

O lamentare inexactă ți se prelinge din călcâi,
Lăsând o dâră în urma ta, zilnic cercuri-cercuri,
Iți place energia, înconjurat de mii de becuri,
Ești nevăzut în propia-ți oglindă din ziua cea dintâi.

Mai lasă încrederea și obsesiile, nu mai gândi,
Aștepți să pice totul și asta este cel mai bine,
Descarcerarea întregului oraș din tine.
Nu ezita și nu te mai opri.