E primăvară, totuși, ochii mei
în desfrunziri te văd tot mai frumoasă
în veacul nostru, toamna nu se-ncheie
mi-e dor de tine, deci, mi-e dor de casă

și, am să-ncep să sprijin în ferestre
tăcerea mea, ce-n vorbe o dezmint,
tu, draga mea frumoasă, mă-ntregești
că, fără tine, pieptul nu mi-l simt