dintr-odată te oprești
te uiți la mine
fără o vorbă
privirea asta se umflă și se umflă
până ajung un
punct

un punct dincolo de fereastră
ca și cum m-ai țintui
acolo
dincolo
în
seara trecătoare

atunci simt valul
urcă
îmi vâjâie în urechi
roșu
mă întorc să-ți strig
minte-mă iar

minte-mă
să pot
să mai simt
fierbând
ura

și atât de tare urăsc încât am făcut totul una cu pământul
am încuiat paragina asta într-o inimă
de femeie
și am înghițit cheia

apoi am pus anunț că-i de vânzare