Doi peștișori de coadă scurți
și foarte colorați pe burți;
trăiau tăcuți - cu alți confrați -
într-un acvariu tip cazați
Fără chirie.

O viață de huzur și joc;
aveau de toate la un loc.
În folosință personală
și apă bună - colosală-
De robinet.

Iar seara, toți cuprinși de dor
se uită la televizor
și-admiră pești, rude cu ei,
ce-n Amazon sau Lacul Tei
Se zbenguiesc.

Și-oftând privesc la "Libertate"
și nu-nțeleg cum de se poate
în apa cu impurități
șă-și ducă viața vietăți?
Așa de fine.

Priviră mult. Până-ntr-o zi
când cei doi pești, fie ce-o fi,
simțind că viața-i un efort;
chiar dacă-i plină de confort,
Se hotărâră.

Din tot ce-aveau să lase scrum.
Pe loc gătindu-se de drum
doi pești cu coloritul fin
se avântară din bazin
ÃŽn salt perfect.

A doua zi la asfințit
sub masă, țepeni i-a găsit.
Cu ochii stinși, albind ușor
și țintă la televizor -
Spre-a lor credință.

Pe un făraș, luați cei doi
Fur-aruncați cu alt gunoi;
ca o dovadă că din turmă
când doi dispar nu lasă urmă;
În neființă.

Morala:
" Ce urmă lasă soimu-n zbor?
Ce urmă peștii-n apa lor? "