Închipuirea-mi joacă feste...
realitatea se relativizează
sub presiunea lucidității
iar timpul mi se scurge prin creier
ca apa de munte prin peșteri..

Ce a fost ieri
ce este astăzi
devin subiecte de bulevard,
fapte trăite de-o terță persoană;
ce va fi mâine însă
pot încă modifica
pot încă spera
pot încă iubi
pot încă ucide.

Cel puțin la fel ca acum mă vreau și mâine.