Trec anii peste văi,
Iar pietrele îmbătânesc
Și cad ca niște umbre-ntunecate
Întrun efemer deșert.


Se lasă noaptea peste văi,
Răsar doar umbre
Prin negura de piatră rece
A sufletului tău.


Se lasă văi peste morminte
Lăsând în urma lor
Doar pitre dezvelite
De umbra gândului niepieritor.


Se lasă totul peste tot
Rămân doar pietre
Reci, tăcute, goale...
În întunericul din noapte.