De vină-i tăcerea că toamna din noi
E tristă și hâtră, e vidă de ploi.

De vină-i tăcerea că vinul pe mese
Refuză să-mbie naive mirese.

De vină-i tăcerea că doarme-n visare
Și frunza și cântul și valul pe mare.

De vină-i tăcerea că-n parc, pe alei
Se-alungă iubirea din floarea de tei.

De vină-i tăcerea că noaptea e rece
Gravat e sărutul pe clipa ce trece