În viață, unii au prioritate
Iar alții, doar accesul interzis…
Degeaba se împing și dau din coate,
Doar în culise-i loc de compromis.


Au unii, ochiul verde-n semafor,
Și-s verzi în buzunar și-n cerul gurii…
Mă tot învârt în sensul girator
Căci am pierdut demult simțul măsurii.


Mereu cedez și mă opresc la stop,
Stau neclintit ca pușca pe recrut…
M-am ,,parazit’’ de-atâta ,,zdup și zdop’’,
Înjur, oftez, și-o iau de la-nceput.


Mi-e sensul unic îndreptat în jos
Pe-o treaptă urc, pe două mă cobor…
Sunt bun, atâta cât sunt de folos
Și cât mai am bun simț în rezervor.


Sunt nevoit ca să parchez acasă,
Să îmbrac cămașă albă de martir…
Această viață mult prea păcătoasă
E doar permis de mers la cimitir.