să nu pleci din tine
să rămână cerul
fără un înger
și fără o stea
ține-mă de mână
c-o să vină gerul
aducând cu sine
iarna cea mai grea

scapă-mă de mine
ca de-un mare rău
când mă tem zăpezii
să îi fiu pădure
că mirații fulgi
cad din gândul tău
și atâta bine
poate să mă fure

fă ce se cuvine
cu aceste frunze
petece de toamnă
care-mi cad din mână
când mă-ndrept prin timp
cu întinse pânze
spre un țărm de bine
ce se tot amână