agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-04-02 | [This text should be read in romana] |
Aseară au venit doi oameni cu niște lopeți
Și m-au dezgropat pentru a nu știu câta oară M-au scos din tărână, dintre ai mei, M-au învelit în plastic și m-au aruncat într-un portbagaj. Timpul începuse să treacă și pentru mine ca și pentru cei care ma dezgropaseră Am început să amețesc, Iar când portbagajul s-a închis am leșinat. M-am trezit într-un parc, îngropat din nou Simțeam prezența vechilor prieteni, a viermilor, a larvelor, A melcilor de pământ care afânau țărâna în jurul meu Îmi dădeau un sentiment de siguranță Aveam rădăcinile amorțite încă, iar frunzele începuseră să mi se ofilească. Cu toate acestea fotosinteza revenise la normal. De-abia acum aud murmurul A sute de mii de voci de oameni Vocile celor care au inventat timpul… Ca să întârzie, Vuietul milionelor de mașini, al sutelor de trenuri subpământene, Al zecilor de milioane de inimi care bat incă unele pentru altele Sau numai pentru ele însele. Mai aud un murmur foarte slab Cel al copacilor din parc E șoapta unor deținuți ce vor să evadeze: Nu mai suntem demult lemn pentru cruce!
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy