îmi curg în piept descântece de raze,
un cer orfan clădește mama-n toate.
n-am umeri pentru mâinile acestea
și noaptea-n ochiul stâng mereu mă bate.

nu pot dormi. îmi este dor de tine.
spre geamul tău curg așteptări de-un veac,
când toamnei îi albesc frunze pe tâmple,
privirea ta, îmi este singur leac...

eu vreau s-alunecăm timizi din veac,
cântarea mea ușor pe trup să-ți ningă.
îngăduie-mi, tu, draga mea frumoasă,
aceste mâini ce vor să te cuprindă

pe pleoapa ta salcâmii sunt în floare,
omizile cresc nunți pe frunza lor,
mi-s degetele triste păsări albe
ce zborul dulce-al palmei tale-l vor...