nu am privit mai departe

știam unde sunt plaja marea hainele împrăștiate
nu am vorbit nimănui despre asta
am șters timpanele am strigat
viața nu ucide viața

doar urmele copilei risipesc moartea
noi suntem fragili
ne îmbrăcăm încet cu toate lucrurile
să ne recunoaștem

avem grijă să nu fim neobișnuit de cruzi

ne sărutăm fără să tresărim
fără tremur
avem loc pentru somn pentru ziua în care
vom fi întregi
în existențele noastre vizibile

dacă nu ar bate mereu vântul negru