Oamenii, cât sunt ei de oameni,
se joacă toată viața,
iar când se plictisesc de un joc
iau mereu altul la rând…
Copiii se joacă cu cuburile și cu cercul,
de-a prinselea și de-a Baba Oarba,
de-a mama și de-a tata.
Când devin adolescenți,
ei se joacă de-a dragostea,
ceea ce e tot Baba Oarba,
dar pe un plan superior.
Devenind maturi,
oamenii se joacă de-a căsătoria
și de-a familia,
de-a inginerii și de-a directorii,
de-a înțelepții
și de-a stăpânii.
Și toată lumea la un loc
se joacă de-a viața.
Numai o dată în viață
nimeni nu se joacă:
atunci când îi vine rândul să moară.
Atunci, fiecare își trăiește cu adevărat
propria sa moarte.