spin...
regret deja că împărțim
aerul lichefiat, prea cald din odăiță
de parcă n-ar fi fost destul, tăcerea
înghite lacomă ultima bulă de oxigen
ce obscen...
te privesc plat, gândurile s-au ridicat în tavan
ca ușoare baloane de săpun
ce să mai spun...
fruntea înaltă nu spune nimic
de parcă mii de strămoși de ai tăi
n-au avut nici un gând...
încerc să mă adun...și să plâng