m-am săturat să-mi fac singură de mâncare
să beau un pahar de vin și să-l vărs din grabă
pe fața de masă pentru că vreau să termin
mai repede cu singurătatea asta
să spăl farfuria și să sting becul
există în mine o plajă murdară
la mal numai seri atrofiate
sticle goale cu mesaje de nu mă uita
cochilii sparte în mii de bucăți
care-mi înțeapă gâtul de câte ori mă hrănesc
un nisip atât de alb încât ai crede
că se pregătește de nuntă
ce risipă de tandrețe
îngerul tău pe care mi l-ai împrumutat
stă cu mâinile încrucișate
el nu a fost învațat să-mi toarne-n pahar
inventează povești ridicole
el știe doar atât, atunci când plâng
trebuie să plece de acasă