Gustă Adam din fructul sacru,
Râvni și el la ce-i oprit…
Dar când și-a dat seama că-i acru
Pe loc omul s-a pocăit.

Un șarpe, paznic în copac
Se zice că l-a ispitit,
,,Iubirea, trece prin stomac''
Deci foamea el și-a potolit.

Acum îl mustră conștiința,
Își pune și cenușă-n păr…
Dar îl tot macină dorința
De-a mai mânca măcar un măr.

Cât de frumos mai strălucește,
Ar vrea s-o ia de la-nceput,
S-ar înfrupta dar nu îndrăznește…
I-ajunge cât a cunoscut.

Adam se culcă pe-o ureche,
E fericit și trist într-una…
La ce i-a trebuit pereche?
Și dacă ,,da”, de ce doar una?