Nu m-am poticnit în glasul inimii
Deși licori în duhul necuprinsului
Mă îmbiau la mîngîieri celeste.

Am cugetat prea adînc la torți
Þesute pe dos, în descreștea
Creșterii de ani.

Era atît de tînăr efebul mut
Sculptat în platoșa războinicului
De la apus! Legămîntul meu
Cu orele opace...

Viorile cu arcuÈ™ din plete de bizon
Lovesc în mine. Planete îmi bîntuie
Maimuțe mă aruncă pe crengile
Voluptoase, cu sîni mari
De iederă calpă.

Nu te pot atinge;
Între mine și spațiul de zale
Clocotește jungla scrîșnită
Și convențională
A madamelor cu pretenții sindicale.