Să mi te încrunți cu jumătăți de dinți,
Să mi te dezlegi prin rugăminți
Ca să te pot înfinge-n gingiile mele,
Să te pronunț cu orice idee în piele!

Nebunia mi se va contura în fier
Ca totul să iasă prin eter când zbier,
Când mișun în vis după tine cu coasa
Să te ucid îmbrățișat cu angoasa!

Și mi te-ndurerează cu un dor fanatic,
Aproape trădător pentru mecanic,
Cuvântul ce se cuibărește-n dependență,
În nevoia asiduă de tine-n a mea demență.

Când totul înseamnă numai cu tine,
Și nimicul se include să-l pierd în mine,
Și masa se transformă-n scaun de pictat,
Mă așez pe literă, s-o caut fructat:

Pe buzele tale, pe buricele degetelor,
Pe carnea cu gust de vânat al viselor
Urlând unificat, unduit, umilit, ucigaș
Pe fiecare celulă de piele a ta, pedestraș…