mă obsedează vremea asta gri
e atâta bacovia în stropii de ploaie
în cerul întunecat de la prânz
și-n lipsa soarelui,
că-mi vine să nu mai mă scol din pat...
îmi vine să mă topesc în nemișcare
să zac într-o vană cu apă fierbinte
și să mă uit la semiântunericul de afară
din semiântunericul din mine....
această agonie naturală
mă face să nu mă mai mișc
să nu mai gândesc
să zac într-o depresie
ca o larvă in coconul ei...
îmi întrețin această aiureală
generată de ploaia bacoviană
ce-mi spală geamurile murdare de vreme...
pe undeva pe aproape chiar ninge
aici plouă și iară plouă și plouă
în sufletul meu istovit
de a mai trăi....